Cred ca sunt aproape 25 de ani de când scriu despre porumbei si despre sportul cu porumbei; sar
putea sa fie 24 dar ce mai conteaza…. Nu stiu daca am realizat prea mult, însa ceea ce stiu sa fac este
ceea ce îmi place mie cel mai mult si sincer sa fiu câteodata îmi displace. Asta nu se întâmpla din cauza
cititorilor.
De-a lungul anilor foarte rar s-a întâmplat sa ma critice cineva, însa întotdeauna acela a fost unul
din pierzatori. Este vorba despre acei oameni care nu înseamna nimic, care nu au realizat nimic si care
nu au altceva decât o minte plina de frustrari si complexe de inferioritate. Ca pierzatori ei chiar … erau
pierzatori. Unul dintre acei oameni care cred ca sunt prea grasi, prea obositi, prea stupizi, prea singuri si
prea netalentati, de aceea câteodata sunt enervanti. Faptul ca ei pierd concurs dupa concurs (din cauza
ca nu sunt “columbofili talentati”) îi macina si se gândesc ca toti campionii sunt norocosi si “folosesc ceva”
ce tin secret fata de ei.
Melancolic
Sunt prea multe chestii întradevar care îti conditioneaza porumbeii … cel putin astea-s cuvintele
multor vânzatori de “produse minune”. În trecut era altfel si gândindu-ma la trecut, la acele “zile bune dealtadata”
când am început sa scriu, câteodata ma fac melancolic.
Nu sunt mândru de ce am facut în trecut … într-o zi m-am decis sa las totul în urma pentru ca mam
gândit ca ceea ce faceam atunci nu se lega de faptul ca vroiam sa fiu un scriitor de succes.
O schimbare
De atunci tigarile sunt cel mai important lucru în viata iar porumbeii ocupa un frumos loc secund.
De asemenea am devenit membru la un club columbofil.”Deoarece cum ar fi viata unui columbofil fara sa
fie membru la un club?” … m-am întrebat. La fel de plictisitoare cum este sa fii membru la un club … am
descoperit. Asta a fost acum 1500 de articole si 4 carti. Si cu cât am scris mai multe articole cu atât am
urât sa mai scriu înca unul. Pentru ca nu are sens m-am gândit si nu puteam sa ma concentrez. Psihiatrul
meu mi-a zis ca este din cauza coeficientului meu de inteligenta.
El mi-a zis ca am un coeficient de inteligenta de 280 însa nu trebuie sa luati acest lucru prea în
serios. Cred ca vroia sa zica 180, psihiatrii exagereaza adesea. Este din cauza ca adesea ei se simt
nesiguri de ei însisi. De asemenea el a încercat sa ma convinga de faptul ca eu am multe talente însa nu
trebuie sa-i dati atentie acestui lucru. Eu cred ca psihiatrii spun acelasi lucru la toti oamenii care au
coeficientul de 180. Am rupt relatia cu acesta bineînteles.
S-a întâmplat atunci când mi-a zis ca ma iubesc pe mine prea mult. ”Înca o remarca ca asta si o
sa-i zic sotiei tale ca esti negru” l-am amenintat. Trebuie sa stiti ca sotia sa este oarba si daca ar citi unul
din articolele mele i-ar pieri pofta de râs. Stiti ce mi-a mai spus acel psihiatru? “Pot sa te fac sa redevii un
om normal”.” Stiu chestia asta ” i-am zis. ”Aceleasi vorbe i le-ai zis si surorii mele când si-a dat seama ca
nu are tâte de când s-a nascut”. “De ce încerci sa fii cinic?” a reactionat el iritat. “Nu, nu cinic, nu as
îndrazni” i-am zis. “doar putin agresiv” si l-am pocnit. De atunci am început sa ma iubesc mai putin dar
niciodata nu am devenit un om modest. Mi-a placut sa râd însa nu am râs prea des pentru ca nu aveam
de ce sa râd atât de mult. Cu siguranta nu în sportul cu porumbei. Cum vine asta?
Cine este de vina
Cred ca pe cei din industria farmaceutica ar trebui sa dam vina, acei vânzatori de sticlute magice
care-ti transforma porumbeii prosti în campioni si alti “salvatori” ai acestui sport. Nu ma simt de loc în
largul meu în compania acestor persoane, chiar mai rau, îmi vine sa vomit si nu am nevoie sa-mi bag un
deget în gura pentru asta. Sloganurile si schemele lor, care îti spun ce extra produse îti trebuie neaparat
sa le dai porumbeilor tai 7 zile pe saptamâna, îmi ataca mintea, îmi manânca inima si-mi fereca sufletul.
Toti acesti vânzatori de iluzii ma deranjeaza.
Urasc tot ce tine de ei: frezurile lor, elocventa lor, celularele lor, brosurile lor, aroganta lor. De 25
de ani ma lupt cu ei. Câteodata ma tem ca sunt 25 de ani pierduti degeaba. ”Eu îti vând marfa care te va
face campion ” tipa ei. ”Eu am ceva, eu stiu ceva” întotdeauna eu, eu, eu … Tot ce spun acesti vânzatori
de iluzii sunt vorbe în vânt. Povestile despre marfa lor magica niciodata nu contin adevaruri noi ci
întotdeuna aceleasi vechi minciuni.
Art.10-pagina 2/3-
Termeni pe care îi urasc
Picaturi de aur, carnitina, enzime, probiotice, pilule de viteza, praf pentru rezistenta, ceai împotriva
stresului si altele sunt termeni pe care nu pot nici sa-i aud si nici sa-i citesc.
- pentru ca ei îmi distrug mintea asa cum am mai zis;
- pentru ca îi îndruma gresit pe columbofili;
- pentru ca-i jefuiesc pe oameni de banii pentru care au muncit din greu;
- si în special pentru ca ei s-ar putea sa fie motivul pentru care unii renunta la acest sport si
dupa ei se iau si altii, iar acesta este ultimul lucru de care avem nevoie;
Dupa ce vei citi ce am zis mai înainte s-ar putea sa te întrebi:
A devenit Ad Schaerlaeckens nevrozat sau paranoic? Sau a suferit o depresie nervoasa si nu
este el de vina ci fiul sau care atrage si agata pustoaice? În nici un caz domnilor… în nici un caz.
Însa Ad Schaerlaeckens se simte precum Don Quijote care se lupta cu morile de vânt cu lancea
ca si când niciodata pâna acum nu s-ar fi vândut atâta gunoi dupa 25 de ani de când scriu.
“ De ce oare nu vor oamenii sa ma creada?”, ma întreb câteodata.
- Este din cauza pentru ca eu câstig prea multe concursuri? (da m-am schimbat însa nu într-un
om modest)
- Este pentru ca eu nu am dintii de aur?
- Sau este pentru ca acei columbofili care continua sa tot piarda nu vor sa înfrunte si sa
recunoasca adevarul?
Chiar nu stiu. O problema cu acesti vânzatori de iluzii la care m-am referit este aceea ca ei sunt
atât de diferiti si nu este nici o modalitate prin care sa-i recunoastem .
Unii par atât de saracaciosi încât le-as da câtiva dolari ca sa poata sa-si cumpere un glont ieftin.
Altii sunt atât de discreti încât ma întreb daca au cumva umbra. Pe unii nu mi-ar placea sa îi am
ca vecini nici daca as avea casa pe gratis, iar câtiva nici macar nu apar cu celulare.
Toti sunt niste idioti, niste clovni deghizati în oameni, un adevarat pericol pentru sportul cu
porumbei.
De ce ?
De ce îmi torturez tastatura în acest fel chiar acum?Totul are o explicatie î
ntradevar.Am fost
inspirat de vizita unui om care a fost un mare campion în trecut dar care, recent a devenit un nimeni.
Avea tot felul de scheme la el pe care le luase din revistele de porumbei. Chiar avea o brosura intitulata
“Cum sa-ti ghidezi porumbeii” în care crescatorii erau îndrumati sa puna ceva în apa porumbeilor 7 zile pe
saptamâna, dar asta nu era tot, ei mai erau fortati sa le puna ceva si în mâncarea de zi cu zi.“Porumbeii
trebuie sa fie animale foarte puternice” ca sa poata sa supravietuiasca acestui rahat ce le distruge ficatul
mai rau decât le face alcoolul oamenilor. În pofida marilor succese pe care le-a avut vizitatorul meu el a
început sa se îndoiasca daca îsi îngrijeste bine porumbeii acum. A devenit oare demodat?
Oare nu mai este suficient doar ca porumbeii buni sa fie în forma? Oare exista întradevar secrete
pe care el nu le cunoaste?Asa cum am spus, el era plin de îndoieli.
La fel de rau
Chiar si când acei oameni care au fost mari campioni în trecut încep sa se îndoiasca de tot ce
citesc imaginati-va cum se simt începatorii. Deasemenea si ei citesc acel rahat care poate sa îi faca sa
devina disperati si sa nu mai stie ce sa mai faca. În regiunea mea unii tot cauta de multi ani dupa picaturi
mai bune, pilule mai bune, prafuri mai bune, vitamine mai bune chiar si dupa veterinari mai buni.
Succesele nu au aparut pâna acum.
În acelasi timp eu am cautat dupa porumbei mai buni, timp de aproape 25 de ani. Câteodata
întradevar am importat cu succes porumbei care au reprodus campioni, iar când câstigam concursuri,
adesea eram întrebat ce fel de porumbei erau învingatorii. Ceea ce ma întrebau ei era de fapt era: “ce le
dau” porumbeilor mei. Acestea au fost cele mai decente întrebari, bârfa nu merita sa fie mentionata.
Nu va faceti probleme
Mi-am dat foarte bine seama ca unii vânzatori de medicamente si produse aditionale nu sunt prea
fericiti cu articole ca acesta. Îi sfatuiesc sa nu îsi faca probleme. Exista de asemenea si marfa de calitate
care le face porumbeilor foarte bine. De ce sa te îngrijorezi daca marfa pe care o vinzi este de calitate
buna si nu este un rahat? Cei care vând produse de o calitate exceptionala ar trebui sa fie fericiti cu
articole ca acesta.
Art.10-pagina 3/3-
Anecdota
Hai sa terminam cu o anecdota care s-a întâmplat cu adevarat.Este vorba despre un om care ma
bârfea într-un magazin de porumbei:
“Tipu’ ala (adica eu) ar trebui expulzat. Porumbeii sai (adica ai mei) sunt niste chimisti zburatori si
fac competitia nedreapta ” spunea el.
“Ar trebui sa îi spui lui Ad Schaerlaeckens personal” a reactionat un om care mi-a observat
prezenta. “Mahalagiul” s-a întors, s-a uitat la mine si mi-a zis: “Tu esti Ad Schaerlaeckens? ” “Din cap
pâna-n picioare ” i-am zis.”Nu te-am recunoscut omule” mi-a zis el .”Vad ca ti-a încaruntit parul”. ”Ai
dreptate ” i-am spus, ”oamenii ca tine sunt responsabili pentru acest lucru” si am plecat.
Si acum ma gasesc ca scriu din nou un articol.
Fara viitor ca fotbalist, mi-au ramas doua mâini care nu sunt în stare sa faca o ceasca de cafea,
cât de cinic as putea fi si atâta timp cât columbofilii refuza sa creada ca cel mai important lucru în acest
sport este: porumbei de calitate cu sanatate de fier simt ca nu am reusit ca scriitor de porumbei.
Este timpul sa ma opresc. Nu stiu ce sa fac acum: Sa-mi caut o bautura buna sau un psihiatru
bun.
