Ce poate face argila pentru noi si inaripatele noastre:
Argila este un antiseptic si ca si toate celelalte antiseptice naturale(in special esentele aromatice), distrug microbii, fara a distruge si celulele corpului, aceasta chiar protejandu-le.
Proprietatile bacteriene ale argilei sunt deosebit de bine puse in evidenta,in nenumaratele stari infectioase: afectiuni respiratorii si parazitoze intestinale.
Argila este radioactiva
Este si un absorbant remarcabil, absorbind mirosurile neplacute din crescatorii, bucatarii etc.
Din aceeasi putere absorbanta isi trage seva si o alta calitate a argilei, aceea de ANTITOXIC
Experientele de laborator au dovedit-o din plin. Daca se da o cantitate mica de strictina(o otrava puternica) unor soareci, acestia mor aproape instantaneu. Dar daca li se da aceeasi cantitate amestecata cu argila, soarecii suporta otrava, ba din contra, acestia raman sanatosi.
Atentie!
ARGILA ajuta, trateaza, porumbeii veniti otraviti de la camp sau competitii.
Analiza argilei verzi spune ca ea prezinta:
siliciu-49,10%
alumina-14,61%
oxid de fier-5,65%
magneziu-4,24%
ozixi alcalini-3,08%
umiditate(apa)-7.40%
pierdere de calcinare-10,85%
Datorita acestor compusi, argila se recomanda in:
Stari degenerative multiple
imbatranire
demineralizare
anemii
Argila ramane o parte a naturii ce inca nu si-a spus ultimul cuvant.
NOTA:
Se spune in toate scrierile vechi ca, ar fi fost botezata de Iisus Hristos, sub numele de INGERUL PAMANTULUI
Ceapa are multe beneficii, unele din ele fiind prezentate aici:
Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
Diuretic puternic, dizolvant şi eliminator al ureii şi al clorurilor.
Antireumatismal
Antiscorbutic
Antiseptic şi antiinfecţios (antistafilococic: ceapa se comportă în privinţa acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
Secretor, expectorant
Digestiv (ajută în digestia făinoaselor).
Echilibrant glandular
Antisclerotic şi antitrombozic
Afrodisiac(lucrări vechi, Hull Walton)
Hipoglicemiant
Antiscrofulos
Vermifug
Hipnotic uşor
Curativ al pielii şi al sistemului pilos.
Ceapa poate fi folosita pentru mentinerea sanatatii la porumbei, prin urmatoarele procese de preparare:
1. administrata in starea ei naturala(taiata marunt), oferita inaintea meselor
2. sub forma de tinctura de ceapa
3. sub forma de ceai
4. sub forma de suc de ceapa
De obicei este recomandat a se administra atat pe mancare, cat si in adapatori. In cea din urma, este bine ca apa sa nu stea la soare si caldura, mai mult de 12-24 ore, pentru ca fermenteaza. Ca doza este de preferat 2 linguri la 3-5 litri.
Germinatia reprezinta o serie de procese in care proteinele,grasimile si amidonul sunt descompuse in forme mai simple,care pot fi utilizate de planta in crestere.
Intr-o multitudine de procese,toate vitaminele necesare plantei in crestere sunt sintetizate in proportie corecta si pot fi absorbite de planta pentru a fi folosite ca o forma de energie.Proteinele sunt de asemenea descompuse in aminoacizi care pot fi absorbiti de planta sau de animalul ce consuma samanta germinata.Un astfel de nucleu VIU este un adaos excelent in hrana porumbeilor.
Selectia grauntelor potrivite pentru germinare spre a hrani porumbeii:
-trebuie sa fie un tip de graunte consumate de porumbei.Astfel,nu folosesc la nimic.
-trebuie sa germineze
repede.Cu cat germineaza mai repede,cu atat mucegaiesc mai putin.
Graul este potrivit pentru acest scop.
Germineaza rapid la temperatura camerei.
1)Se ia o cantitate de grau,se pune intr-o oala cu apa si se spala,apoi se lasa sa se ridice la suprafata materialele nefolositoare,care se vor arunca.
2)Dupa ce materiile ce plutesc s-au eliminat,graul se lasa la inmuiat aproximativ 10-12 ore.Materialul care s-a mai ridicat intre timp se elimina.
3)Graul ramas,se scurge.Dupa ce apa s-a evacuat,grauntele se pun intr-un vas acoperit,unde se lasa la germinat 24-36 de ore.
4)Se “servesc” porumbeii.!
Sa nu se serveasca prea des.Sa nu se inlocuiasca ratiile obisnuite de boabe!Graul incoltit este un stimulator foarte important al activitatii vitale a organismului datorita continutului bogat in complexul de vitamina B si in multe alte vitamine,dar si datorita diferitilor fermenti(enzime).
Minerale usor asimilate de catre organism,continute de 100 grame germeni de grau : fosfor(1050 mg%),magneziu(342 mg%),calciu(71 mg%).
Vitamine: A,B,D,E,K.
Usturoiul este o planta cu multiple calitati terapeutice cunoscute de multa vreme,avand o serie de efecte benefice pentru organism.Proprietatile sale nutritive sunt marcate in special de prezenta unor importante cantitati de vitamine,mai ales A,B1,B2,C , si a unor substante minerale utile printre care : fosfor,sulf,potasiu,iod,calciu,siliciu.
Usturoiul il puteti folosi in crescatoria dumneavoastra tot timpul anului!
Usturoiul este un vermifid,fortifiant,laxativ,diuretic,antiseptic,bactericid,tonic muscular,detoxifiant,are efect antihelmintic si afrodiziac.
Daca un porumbel sta trist si nu prea mananca,dati-i timp de 3-4 zile pe cioc cateva bucatele de usturoi.
Pentru efective mari de porumbei,unde nu se poate administra individiual,pe cioc,cateva bucatele de usturoi,se pun la macerat intr-un litru de apa,pentru 7-10 zile,cativa catei de usturoi,pisati
bine.Se obtine o solutie concentrata.Din aceasta solutie se pune o lingura la un litru de apa.In functie de cantitatea de apa pe care preconizam ca o vor consuma porumbeii,ajustam portia.
Cu ajutorul “instrumentelor” naturii,care sunt la dispozitia noastra,avem un aliat puternic,USTUROIUL,care se poate administra in perioada naparlirii,iarna si in timpul concursurilor.
Administrarea o data(sau de 2 ori) pe saptamana a usturoiului,ne poate scuti de multe neplaceri.
Otetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de umanitate, mentionat pentru prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in urma cu mai bine de trei milenii. Medicii Greciei antice il foloseau pe scara larga, acesta regasindu-se si in scrierile lui Hipocrate. Si in medicina populara romaneasca, este folosit din timpuri imemoriale. Romanii din zonele de deal si de munte prepara otetul de mere in fiecare toamna, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor boli ori, pur si simplu, pentru mentinerea sanatatii. Desi nu este un panaceu, ar putea candida cu sanse serioase la acest titlu.Iata care sunt principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la administrarea otetului de mere: reumatism,inapetenta, anemie, slabiciune corporala la porumbei, mai ales la pui, intareste embrionul,da un penaj mai stalucitor,administrat in apa la porumbei,stopeaza dezvoltarea bacteriile precum tricomonoza si salmonella.
Insa otetul de mere mai are si alte calitati, fiindca a preluat de la fructele din care este obtinut cateva substante in forma naturala extrem de utile pentru organism, dintre care:
potasiul – este un mineral esential pentru mentinerea sanatatii aparatului cardiovascular. El regleaza activitatea inimii.
vitamina C – ajuta la asimilarea fierului necesar organismului, are efect preventiv in bolile infectioase.
vitaminele B1, B2 si B6 – au efect intineritor si intarzie aparitia semnelor batranetii. Au efect pozitiv asupra tonusului sistemului nervos central.
izoflavonoidele – sunt o categorie de substante organice care au un puternic efect antioxidant.
magneziul si fosforul – rol foarte important in mentinerea sanatatii si echilibrului sistemului nervos. Au, de asemenea, efecte favorabile asupra sistemului imunitar si favorizeaza consolidarea oaselor.
In toate cartile de speciatiate este recomandat, ca otetul de mere sa fie administrat 5-10 ml la litru de apa, minim o data pe saptamana.
Atentie!
Nu administrati otetul de mere zilnic pe o durata lunga de timp, pentru ca slabeste imima.
Aloe vera este o planta cunoscuta si apreciata inca din leaganul copilariei omenirii. Efectele benefice ale acesteia erau cunoscute de civilizatiile antice, precum persi, egipteni, greci si romani. Popoarele de pe continentul african, dar si indienii, japonezii, filipinezii au primit-o in folclorul lor, incoronand-o regina plantelor medicinale. Antichitatea a considerat-o cea mai importanta planta, darul zeilor catre oameni.
Aloe vera intra in tratatele de medicina si apar sute de articole si referinte medicale in toata lumea. Descrieri privind varietatea aplicatiilor aloei in sanatatea oamenilor abunda si aloe vera intra definitiv in medicina.
Exista peste 250 de specii de aloe, iar in continuare va vom prezenta cateva dintre cele mai cunoscute ca avand efecte terapeutice:
1. Aloe Africana – a fost cultivata de catre fermierii olandezi si a fost cea mai cautat specie din lume pana la aparitia aloei vera. Era comercializata in special sub forma de praf sau gel.
2. Aloe Vera - este o planta salbatica ce creste in insula Barbados. Este cunoscuta sub mai multe denumiri, precum Aloe Barbadensis Miller, Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lamark. Comertul englezilor a fost extrem de profitabil in secolul XVII, caci medicina britanica o aprecia pentru efectul laxativ. Aloe Vera are doua specii: una verde si una albastra. Ambele specii au aproape aceleasi efecte terapeutice, singura diferenta constand in timpul necesar maturizarii plantei. Aloe Vera verde poate fi folosita doar dupa 4-5 ani, pe cand cea albastra dupa numai 3 ani.
3. Aloe Ferox – este cea mai agreata specie de aloe din estul indepartat. Japonezii, chinezii si taiwanezii o consuma cu imensa placere. Ea se mananca cruda sau fiarta. Miezul este strecurat si condimentat, apoi se bea sau se foloseste in scopuri terapeutice.
4. Aloe Socotrina – cea mai raspandita specie de aloe, aceasta planta este originara din insula Socotra. A stat la baza comertului din marea Mediterana, negustorii arabi ducand-o pana in China. A fost extrem de apreciata in timpul Evului Mediu.
Asadar nu uitati ca inainte de a folosi Aloe, sa verificati originea acesteia!
Ce contine Aloe Vera?
1. Vitamine: vitamina A – lupta impotriva rdicalilor liberi; vitaminele B1, B2, B3, B6, B9, B12 – toate cu efecte in detoxifierea organismului, anemii sau carente; vitaminele C si E – extrem de importante in stabilizarea membranei celulare sau in intarirea sistemului imunitar.
2. Substante minerale: Aloe Vera contine 20 de minerale extrem de importante: calciu, fosfor, potasiu, fier, sodiu, clor, mangan, magneziu, cupru, crom, zinc etc.
3. Laxative: Aloe Vera contine 12 antrachinone, care asigura un efect analgezic, antibacterian, antifungic si antiviral: aloina, acidul de Aloe, emodin de Aloe etc.
4. Aminoacizi – proteine care furnizeaza energie. Aloe Vera contine 7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din cei 14 neesentiali de care organismul nostru are nevoie. Dintre aminoacizii esentiali enumeram: izoleucina, valina, lizina etc. Aminoacizii neesentiali, precum serina, prolina, alanina, se gasesc in cantitati mari in planta de Aloe Vera.
5. Enzime: celulaza, catalaza, proteaza, lipaza etc.
6. Mono si polizaharide; celuloza, glucoza, manoza, acemannan
7. Acid salicilic – cu efect analgezic
8. Steroizi – cu efect antiinflamattor, antiseptic si analgezic: lupeol, calerina, compestrina
9. Hormoni – cu efect antiinflamator si regenerator: auxina, gibberelina.
Iata in continuare cateva dintre bolile pentru care Aloe Vera este un adevarat panaceu:
Afectiuni cutanate – este un fapt cunoscut din vechime ca Aloe Vera este extrem de utila in cazul psoriazisului, micozelor, eczemelor, seboreei si a eruptiilor cutanate.
Afectiuni intestinale– stimuleaza functionarea normala a intestinului.
Intareste sistemul imunitar
Afectiuni respiratorii – sucul de aloe vera administrat in apa porumbeilor, ajuta pe acestia sa lupte mai usor cu toate afectiunile respiratorii.
antiinflamator – antiinflamator puternic care distruge un spectru larg de microorganisme ce produc diferite afectiuni bucale in special TRICOMONAZA.
imbunatatirea digestiei – ajuta la digestia proteinelor, normalizeaza tranzitul intestinal, echilibreaza nivelul bacteriilor digestive, ajuta in caz de indigestie.
distruge virusii
SUNT MULT MAI MULTE BENEFICII ALE PLANTEI ALOE VERA, ACESTEA FIIND DOAR O MICA PARTE.
Aloe vera poate fi folosita in urmatoarele moduri pentru ameliorarea bolilor la porumbei:
1. Ca sus de aloe vera – administrat in apa porumbeilor
2. Ca tinctura de aloe – administrat in hrana porumbeilor dar poate fi administrata si in adapatori
3. Ca atare – taiat marunt si dat la porumbei inaintea meselor, alaturi de alte legume si fructe
Varza
Virtutile terapeutice ale verzei – acest aliment atit de comun pentru noi – sint cunoscute inca din antichitate, ea fiind considerata la un moment dat un adevarat panaceu. Calitatile sale sint de necontestat, astfel ca varza poate fi folosita cu succes in prevenirea si tratarea unui numar extrem de mare de boli, ea fiind o adevarata farmacie naturala. Ea este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor.Din pacate insa, multi o acuza de provocarea unor tulburari digestive la porumbei. Insa pot spuna ca problemele digestive, apar in urma consumului exagerat de varza, mai ales, daca este asociata cu apa.Varza este o leguma foarte putin calorica, ea avind in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs. Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sint constituite in primul rind din pentosan, glucide partial asimilabile. In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sint prezente si ele la un nivel ridicat. Bogatia vitaminica a verzei trebuie insa subliniata, ea figurind printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sint foile aflate la exterior). Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 la suta din continutul de vitamina C.Varza este de asemenea foarte bogata in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma, 200 de grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E.Vitaminele din grupa B sint si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa. Continutul in minerale este si el foarte bine reprezentat: calciu, magneziu, fier, la fel si cel in oligoelemente: iod, cupru, mangan, sulf. Fibrele alimentare sint abundente, fiind compuse in majoritate din celuloza si hemiceluloza, ceea ce explica si anumite intolerante intestinale. Modul de preparare a verzei poate inlatura insa aceste efecte. Fibrele alimentare sint capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia.
Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manince in stare cruda, pentru a i se pastra intacte proprietatile.
Caracteristici:
Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor
Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule
Indicatii terapeutice generale Gratie continutului sau bogat in vitamine, saruri minerale si clorofila, varza restabileste flora intestinala si contribuie la cresterea numarului de hematii (in special varza alba). De aceea varza este recomandata in:
Astenii
Imbatrinire prematura la porumbei
Demineralizari
Inflamatii si infectii intestinale
Varza este indicata in alimentatia porumbeilor in toate perioadele anului. Se foloseste ca atare, taiata marunt si administrata porumbeilor ca supliment alimentar. Este foarte buna combinata cu alte legume, exemplu: morcov,pastarnac, ceapa, usturoi etc.
Ce mai ramane decat, POFTA BUNA LA PORUMBRI
Nu uitati
Acum este cea mai buna perioada a anului in care sa se administreze Legumele cat si Fructele.
De ce !!!!!
Pentru ca mai marea majoritate a columbofililor, tin porumbeii inchisi aceasta perioada a anului, chiar si porumbeii ce sunt liberi duc lipsa se verdeata, cu toate ca in unele locuri mai este ceva verde.
Coji de oua
Cojile de oua contin foarte mult calciu.
Se usca foarte bine in cuptor sau pe calorifer si apoi se piseaza marunt si se administreaza porumbeilor. Se pot amesteca cu redstone.
Hreanul
Denumit stiintific armoracia rusticana, hreanul este o planta originara din estul Europei, folosita la gatit, pentru gustul sau condimentat si aromat, dar si in medicina naturista pentru beneficiile curative.Radacinile sunt cele care se folosesc atat in bucatarie, cat si in medicina, pentru continutul bogat in vitamine, fitoncide (substante cu actiune antibacteriana) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).Hreanul nu este o planta pretentioasa. Ea rezista atat la temperaturile scazute, cat si la seceta prelungita. Nu se cultiva in solurile nicipoase, ci in cele argiloase si ferme.
Intrebuintari curative
Hreanul poate trata cu succes mai multe afectiuni, asociate sistemului respirator sau urinar. Astfel, radacina de hrean poate inlocui tratamentul medicamentos in cazul bolilor respiratorii.Este foarte recomandat ca hreanul, sa fie folosit in salatele administrate porumbeilor, impreuna cu ceapa si usturoiul, dar si cu celelalte legume enumerate in articolele precedente.Racelile isi gasesc remediul intr-o radacina de hrean medie, consumata la cateva zile de porumbei. Caile respiratorii vor fi eliberate, iar vitaminele continute de hrean dar si continutul proteic din alimentatie vor revitaliza organismul.
Hreanul mai este folosit si in tratarea infectiilor intestinale. Prin actiunea sa antibacteriana si antiinflamatoare, elimina imediat primele simptome ale infectiei. Pentru un tratament eficient, alternati consumul de hrean cu cel de ceapa si usturoi.
Forma de administrare si cantitatile recomandate
Hreanul, folosit ca medicament natural, poate fi administrat sub forma de sirop, tinctura, vin tonic, energizant sau proaspat ras. Siropul se realizeaza in casa, prin stoarcerea sucului dintr-o radacina data prin razatoare, in care ati adaugat o lingurita de miere.
Dupa cateva minute in care ati lasat amestecul la macerat, puteti folosi siropul tratament. Tinctura este mult mai concentrata si se obtine dintr-o radacina de hrean rasa, in care ati adaugat putin alcool. Dupa opt zile se strecoara si astfel se obtine tinctura care trateaza afectiunile enumerate mai sus.
Energizantul cu hrean se obtine din oua, lamaie si radacini de hrean rase. 12 oua se tin tot atatea ore in suc de lamaie. Dupa o jumatate de zi se scot, se bat energic si se toarna din nou in sucul de lamaie, in care ati adaugat un kg de hrean ras, putin alcool si miere.(Aceasta portiune este foarte recomandata noua oamenilor)Amestecul se lasa la macerat noua zile si astfel ati obtinut tonicul perfect pentru fiecare zi in care sunteti lipsiti de energie.
ATENTIE!
Evitati consumul in exces. Hreanul poate provoca tulburari digestive, prin actiunea sa puternica.
Propolisul este farmacia albinelor si in acelasi timp marea speranta a apiterapiei. Desi este cunoscut si folosit de peste 5.000 de ani pentru proprietatile sale conservante, cicatrizante, antiinfectioase, antitumorale, etc., natura lui este si astazi invaluita in mister. Exista peste 20 de actiuni farmacologice si peste 200 de substante deja semnalate in acest mare necunoscut, propolisul.
Dar ce este propolisul, pana la urma?
Este o substanta cleioasa, puternic aromata, de diferite culori, foarte complexa, sare se prezinta sub diferite forme fizice, chimice si biologice. Propolisul are diferite functii in diferite locuri in stup – el este facut de albine pentru a apara viata coloniei sub raport fizic, chimic si biologic. Pentru ca barierele formate din aceasta substanta strajuiesc intrarile in stup, i s-a spus propolis, ceea ce in limba greaca inseamna inaintea sau in fata cetatii.
Din punct de vedere biologic, propolisul este un produs de cules si de secretie al albinelor, din aceeasi categorie cu mierea si polenul. In conditii obisnuite, activitatea acestuia scade rapid odata scos din stup si mai lent dupa primele 2-3 ore, pentru ca in functie de conditiile de pastrare, activitatea uila a propolisului sa dispara dupa 1-3 ani. La rece, propolisul este o substanta solida, dura, friabila in aschii; la cald devine moale, maleabila, aderenta si lipicioasa.
Actiuni terapeutice ale propolisului
Datorita consistentei sale complexe, deosebit de bogate in substante active, produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de actiuni.Astfel, propolisul este recunoscut pentru actiunile sale antiinflamatoare, antibiotice, antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra ciupercilor), toate cu spectru larg de actiune partial cunoscut; el mai are actiuni antialergice, antihistamice, antigerminative, actiune stimulatoare a reactiilor imunitare, actiune antiiradianta, cicatrizanta, conservanta, antitoxica, combate mancarimea de piele si tumorile, actiune eutrofica, regeneratoare, etc.
Actiuni toxice, adverse ale propolisului
Datorita compozitiei sale plurale, necunoscuta in mare parte, exista posibilitatea ca unele sortimente de propolis sa contina substante toxice, rezultate din culesuri toxice de la sucurile anumitor muguri de arbori sau de la poleina anumitor polenuri florale toxice. Este o situatie care trebuie avuta in vedere si care impune prudenta si o testate prealabila a sortimentului care urmeaza sa fie folosit in aplicarea in scop medical. Uneori, sortimentul sau mostra de propolis poate fi contaminata cu microorganisme rezistente la propolis, cu pesticide si cu alte impuritati fizice sau chimice care il pot face nociv, sau chiar sa genereze actiuni adverse.
Pentru noi columbofilii, propolisul este o mana cereasca. Spun asta, pentru ca asa cum este descris mai sus, ajuta foarte mult la combaterea BACTERIILOR, VIRUSILOR, etc.
Cea mai buna varianta de folosire a propolisului, este TINCTURA DE PROPOLIS.
In special este bine ca aceasta sa fie amestecata cu o catitate de ulei de soia, masline, porumb, grau sau chiar si de floarea soarelui. Inainte de fiecare folosire, amesteca uleiul impreuna cu tinctura de propolis si de preferat este sa o amesteci cu mancarea. Odata pe saptamana cred ca este de ajuns ca produsul sa fie administrat.
Minerale facute acasa
4 kg pamant galbel sau argila
2 kg moloz ( 1 kg tencuiala+ 1 kg caramida rosie)
1 kg carbune lemn
1 kg coaja de oua (crud)
1kg faina oase
1 kg paine uscata la cuptor si zdrobita
250g sare de bucatarie fina
